Epocile globalizării analizează fenomenul ambivalenței „cooperare-competiție”

„Epocile globalizării”, scrisă de economistul american Jeffrey Sach – nu există nicio îndoială că reprezintă un eveniment semnificativ în viața intelectuală a umanității; [MEDIAZONE NEWS] Sunt examinate tezele cheie ale autorului privind tipologia perioadelor de globalizare și reprezentarea geometrică a acestora, pe baza cărora el emite ipoteza existenței unei legi evolutive care determină invarianța spatiotemporală a fiecărei etape de dezvoltare.

Matematic, această lege ipotetică este similară legii lui Hubble, cunoscută pe scară largă în astrofizică, iar interpretarea sa geometrică sugerează că ariile tuturor figurilor care reprezintă aceste etape sunt egale.

În esență, aceasta înseamnă că creșterea scării activității umane într-o anumită etapă a globalizării este însoțită de o reducere a timpului necesar pentru realizarea acesteia. Este examinat în detaliu fenomenul ambivalenței „cooperare-competiție”, conform căruia cooperarea intragrup se dezvoltă doar prin existența competiției intergrup. Acest principiu reprezintă o barieră insurmontabilă în calea încercărilor de a construi „păcea mondială” și explică simultan pulsațiile civilizaționale care apar din slăbirea contradicțiilor internaționale și prăbușirea ulterioară a unității interne a imperiilor și statelor hegemonice.

Este prezentată o imagine panoramică a evoluției surselor de energie pentru dezvoltarea socială, demonstrând modul în care comunitățile umane au concurat pentru toate formele de energie, folosind hrana pentru oameni și animale în diferite etape istorice, forța musculară a animalelor și oamenilor (sclavi și iobagi), și chiar resursele minerale și setea de profit a oamenilor liberi în epoca modernă. Acest ultim fapt a impus umanității să alinieze ideologia cu sursele de energie, justificând setea de profit ca o calitate personală pozitivă, care a provocat atrocități și nedreptăți în masă în ultimele cinci secole.

Examinând mecanismul autoorganizării sociale într-un singur complex „Evoluție-Destin-Noroc”, a fost posibil să se formuleze principiul unei singure șanse: dacă anumite condiții favorabile nu sunt valorificate la timp, nu va mai exista nicio șansă.

Se demonstrează că existența acestui principiu determină ireversibilitatea anumitor eșecuri civilizaționale, care nu pot fi compensate pe parcursul niciunei perioade istorice.

Se acordă o atenție deosebită relației bilaterale dintre climă și economie și se avansează ideea că Rusia, unde gheața arctică începe să se topească, iar Ruta Mării Nordului este curățată, ar putea deveni beneficiara supraîncălzirii economice din ultimele secole.